Unirea Principatelor Române

       Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuză ca domn al Moldovei și Țării Românești. După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.
      Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit. Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară începe să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când este redactată prima Constituție, iar peste România se așează mâna harnică a monarhiei străină de țară, dar care se identifică cu ea. Drumul este început, și el se încheie, pentru moment, la Alba Iulia, în 1918. Și pentru a nu lăsa nespuse vorbele unui domnitor preauitat al istoriei noastre, Petru Rareș, ”Vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât!”, poate că și noi vom ști să ne ridicăm la exemplul inaintașilor noștri și vom putea măcar spera la România visată a lui Eminescu.
        Munca noastră și străduințele noastre se îndreaptă în această direcție iar elevii Liceului Tehnologic Dr. Florian Ulmeanu, le îndeplinesc cu prisosință. Sunt mândru de voi, dragi elevi!
       Prof. Prună Paul